Expoziție pictură pe țigle „Tipare”

Adrian Solcan

Povestea

Istoria mereu ne relatează în termeni superlativi evenimentele și luăm concluziile ca fiind de la sine înțelese. Oamenii, importanți sau mărunți, sunt măcinați de istorie și de obicei folosiți ca scuză pentru un rezultat istoric. Dacă ne gândim bine, chiar și oamenii „importanți” ai istoriei au fost oameni și atât.

Mereu îmi place să citesc dintr-un izvor istoric sau să privesc o imagine veche și să îmi imaginez contextul. Mă gândesc la oamenii simpli care trăiau în perioada respectivă, la toate lucrurile banale pe care ei le făceau și la preocupările pe care le aveau. (La fel ca și noi, astăzi).

Dacă priveşti astfel, toată istoria se transformă, dintr-o înșiruire de date și cifre, în ceva uman, maleabil, într-o metaforă despre vremurile actuale.

Orașul Bistrița a trecut prin transformări majore iar fiecare element urban reprezintă un act de voință din partea cuiva. Fie că ceva s-a făcut bine sau rău, a existat o sursă: omul.

Am pictat această serie, preocupat fiind de identitate. Am călătorit mult! Oriunde m-am dus, am vorbit despre orașul meu natal, despre Biserica Evanghelică și despre arhitectura săsească. Mi s-a părut mereu normal. Totuși, pe măsură ce am citit mai multă istorie locală, am realizat un fapt simplu: noi, românii, nu suntem menționați în istoria orașului și nu am fost acceptați decât foarte târziu.

Lucrurile pe care le consideram ca fiind parte componentă a identității mele nu aparțin de fapt înaintașilor mei și astfel a apărut o disonanță cognitivă.

În serile și nopțile în care am pictat cele 60 de țigle, am căutat răspunsuri la aceste întrebări: Cine sunt eu? Care este identitatea mea? Este suficient ceea ce sunt? Ceea ce sunt mă mulțumește?

Aceste picturi nu vor să dea răspunsuri la niciuna dintre întrebările de mai sus și nici să prezinte imagini frumoase din oraș. Ele sunt pictate ca să ne facă să ne punem întrebări, să căutăm ordinea în haos. Tiparele reprezintă o încercare a minții umane de a găsi ordine în haos.

Galeria foto

Vernisaj

Vernisajul expoziției „Tipare” s-a dorit a fi mai mult decât prezentarea unor lucrari frumoase, am dorit să ofer celor care au participat o experiență!

Încă de la intrare au fost întâmpinați de o domniță adusă din alte vremuri care a cântat melodii vechi, uitate. În același timp mirosul de mere și scorțisoară a avut menirea de a-i transpune într-o epocă și perioadă de demult.

Cei care au urcat pe scări au fost invitați să atingă bucățille de țigle vechi despre care știm că au fost modelate de un artizan cu mai bine de 200 de ani.

Pe spatele fiecărei țigle se găsește „ciocul”, acea bucată de lut, proeminentă care îi permite țiglei să rămână așezată pe acoperiș. Un detaliu interesant este că fiecare „cioc” are de fapt amprenta degetului mare a celui care a modelat-o.

Pereții laterali ai expoziției au cuprins un avertisment: ”Veți cunoaște adevărul iar adevărul vă va face liberi”

De asemenea în timpul vernisajului au fost proiectate imagini cu Bistrița veche însoțite de întrebări la care cei prezenți au fost invitați să își răspundă:
”Cine vei fi când nu vei mai fi?” și „Cine ești atunci când ești singur?”.

Într-o laterală, pe o masă de lemn, o altă domniță a frământat aluatul pentru pâinea ce urma să fie pusă la copt. Un reflector asigura lumina de sus care să pună în evidență personajul. Lângă această scenă se găsea un al 2-lea avertisment: „Atenție! Memoria, Identitatea, Comunitatea, Realitatea. Fragilă!” De prea multe ori luăm lucrurile ca fiind date de la sine dar ele se construiesc și trebuie să luptăm pentru ele.

Expoziția și-a dorit să nască întrebări și să deranjeze!
Prețul acestui demers a fost timpul sacrificat, pe care nu l-am petrecut cu familia. Pictând seara, de prea multe ori am văzut copiii plecând la somn fără o vorbă bună sau o poveste din partea mea. Pentru asta îmi pare rău!

Sunt recunoscător pentru fiecare persoană care a ales să iasă din cotidian și să participe la vernisaj! Vă mulțumesc!

În galeria foto alăturată se găsesc imagini din timpul vernisajului.

Mesajul

În fața complexității vieții, descoperirea tiparelor oferă o modalitate de a găsi sens și coerență în ceea ce, la prima vedere, ar putea părea dezordonat sau aleatoriu.

Inteligența funcționează pe bază de tipare și operarea cu acestea. Operăm în fiecare secundă cu acestea în mod automat. Limba vorbită și scrisă funcționează pentru că fiecare utilizator înțelege același tip de tipare și astfel este posibil schimbul de informație.

Muzica se bazează exlusiv pe tipare și în funcție de aranjarea acestora se transmite un anumit tip de informație. Deoarece muzica este o formă pură de utilizare a tiparelor ea are puterea de a ne influența starea, trăirile și de a altera modul în care percepem realitatea. Cu siguranță ți s-a întâmplat ca o anumită piesă să îți inducă automat o stare, să îți aducă aminte de o persoană sau un loc.

Artele plastice și pictura sunt și ele un limbaj care se bazează pe tipare. O pictură așezată corect poate activa în privitor tipare dintre cele mai diverse fără ca acestă să poată controla rezultatul.

Arhitectura, ca ramură a artelor, operează și ea cu tipare care se activeză în privitor. Arhitectura unei comunități vorbește și transmite mesaje despre oamenii care locuiesc acolo mai mult decât o vor putea face ei vreodată prin cuvinte. Culorile, liniile, materialele, formele și proporțiile, toate vorbesc tare și răspicat despre inteligența, responsabilitata și caracterul oamenilor ce trăiesc într-un loc.

În funcție de tiparele pe care le activăm prin fiecare acțiune a nostră, indiferent cât de mică sau măreață va face diferența pe termen lung. Orașul nostru este rezultatul tiparelor de gândire active în diferite perioade ale istoriei.

Identitatea unui om este un set complex de tipare.

Chiar dacă expoziția tratează subiecte din trecut ea se referă la viitor și la modul în care noi o să ne găsim identitatea astfel încât să abordăm cu curaj viitorul.

Tehnica utilizată

Lucrările sunt pictate pe țigle ceramice salvate de pe acoperișul unui imobil vechi de aproape 200 de ani și mi-au fost donate de către Tomi Pavel din localitatea Unirea.

Țiglele au trecut prin tratament de curățare și ușoară restaurare dar s-a profitat de textura obținută de către acestea de-a lungul timpului. Pe mare parte dintre acestea se poate observa mușchiul care s-a format în timp deasupra și care a lăsat un tipar natural ca o amprentă. Am considerat că acesta este caracterul special al materialului și l-am respectat.

O parte dintre țigle păstrează urma artizanului care le-a modelat prin diferite defecte, urme ale degetelor și înscrisuri originale. Nici o țiglă nu are dimensiuni exacte iar acest lucru cred că le oferă unicitate.

M-am lăsat inspirat de fiecare țiglă în parte. Atunci când am luat-o în mână am privit-o o perioadă pentru a observa materialul și a-l lăsa să vorbească de la sine.

Pictura s-a realizat cu culori acrilice folosind 2 nuanțe de maro (dintre care unul metalic) și alb gesso.

La primele lucrări din serie s-a realizat un desen cu cuțitul de paletă și ulterior s-a intervenit cu alb, așezat și el cu ajutorul cuțitului de paletă. După primele 20 de lucrări s-a intervenit și cu o pensulă subțire pentru a evidenția anumite detalii. Ultimele lucrări din serie au fost realizate pe baza unui desen prealabil trasat cu liniarul, evidențiat cu cuțitul de paletă și pictat în detaliu cu pensula.